Mircea Sorin Mircea, profesor cu 32 de ani de experiență: Când lucrezi cu copii vulnerabili o mare bucurie este să recuperezi elevii cu risc de abandon școlar. Pe un elev l-am luat din pat pentru a-l convinge să își continue studiile

Mircea Sorin Mircea, Profesor Cu 32 De Ani De Experiență: Când Lucrezi Cu Copii Vulnerabili O Mare Bucurie Este Să Recuperezi Elevii Cu Risc De Abandon Școlar. Pe Un Elev L-Am Luat Din Pat Pentru A-L Convinge Să Își Continue Studiile
31.03.2022

Cele mai frumoase momente sunt cele în care reușește să îi determine pe unii dintre elevi să își continue studiile. Pe unii dintre ei i-a luat la propriu din pat pentru a-i înscrie la un liceu profesional. De 32 de ani, Mircea Sorin Mircea, profesor de geografie în cadrul Școlii Gimnaziale Prejmer, din județul Brașov, îi învață pe copii cum mediul le influențează viața. La rândul lui, profesorul învață cum să nu uite de copilul interior.

  1. Când si cum v-ați început cariera de cadru didactic?

Mi-am început cariera în 1990 la Școala Gimnazială nr.28 din Brașov, când am intrat în învățământ fiind pasionat de geografie. Aveam și un exemplu în familie. Fratele meu era profesor de câțiva ani în Brasov ceea ce m-a făcut și mai determinat în a urma o carieră didactică. M-am gândit să merg spre geografie pentru că mediul ne influențează viața de zi cu zi. Am cochetat și cu domeniul sportiv, iar o bună perioadă am vrut să fiu profesor de educație fizică pentru că de mai bine de 40 de ani practic arte marțiale, deținând centura neagra 1 in domeniul traditional Shotokan.

Din 2001 predau la Școala Gimnazială Prejmer.

  1. Cu câți copii interacționați și între ce vârste sunt aceștia?

Cu aproximativ 300 de copii de gimnaziu. Până în toamna anului trecut am interacționat cu aproximativ 620 de elevi pentru că timp de aproximativ 15 ani am fost implicat și în managementul școli. Între 2006- 2010 am fost director adjunct, iar între 2010-2021- director general.

  1. Care sunt cele mai mari bucurii pe care le aveți ca profesor în mediul rural?

Când lucrezi cu copii din medii defavorizate o mare bucurie este să recuperezi un elev care era în zona de abandon școlar.

De exemplu, am reușit să înscriu la o școală profesională un elev care terminase gimnaziul și care nu mai voia să își continue studiile. M-am dus la el acasă și l-am luat din pat la propriu ca să-l conving. Apoi am  că a fost cel mai conștiincios elev de la profesională. Mi-a dat o satisfacție deosebită mai ales că era vorba despre un elev cu cerințe educative speciale.

De asemenea, mă bucur foarte mult când mă întâlnesc cu foști elevi care îmi zic că au văzut că practic sportul și au zis ca acest lucru i-a determinat și pe ei să meargă către activități sportive.

Și faptul că actualul primar din Prejmer îmi spune adesea că își aduce aminte în ce excursii mergeam când era la școală.

  1. Cât de des ați lucrat cu copiii cu risc de abandon școlar?

În fiecare zi pentru că aproximativ 60% dintre elevii noștri provin din medii defavorizate. Vorbim despre  mulți copii provin din familii în care veniturile nu sunt constante sau suficiente, copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, copii abandonați, copii instituționalizați, copii din familii în care părinții nu au o cultură pentru educație.

În primii șapte ani copilul absoarbe ca un burete, iar părintele este un model. Dacă părintele nu pune accentul pe partea de educație, este greu ca apoi să lucrezi pe o bază care nu a fost corectă.

Noi, profesorii, ne facem un plan cu ceea ce trebuie să facem la clasă. Dar uneori se întâmplă ceva chiar înaintea orei tale, poate are loc un conflict între copii. Iar ei nu mai sunt atenți. Trebuie să te adaptezi, să schimbi planul, nu te porți de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Rolul unui profesor este de a-l forma pe elev, nu doar de a fi specialist, de a oferi informații în privința geografiei.

  1. Care sunt cele mai mari provocari si chiar frustrari pe care le aveti ca profesor in mediul rural? Puteti sa oferiti un exemplu concret?

Sunt destule, dar încerc sa trec peste. De exemplu, am consiliat eleve care spuneau că trec prin situații foarte grave acasă și s-a dovedit fals. Practic, am ajuns la concluzia că au prezentat o situație care nu era deloc cea de acasă.

De asemenea, faptul că unele probleme legislative din sistemul de educație  îți pot pune uneori pierdici ca profesor sau ca manager.

  1. Puteți să ne spuneți un lucru pe care l-ați învățat de la copiii cu care ați lucrat de-a lungul anilor?

Să nu uit de copilul din mine. Copiii nu se supără, ei sunt foarte sinceri, uneori dureros de sinceri. Este minunat când ma duc la grădiniță și îi întreb: „Pot să stau și eu cu tine?”. Iar ei zic franc: „Nu!”. Apoi le zic că știu povesti și îmi spun: „Bine, atunci stai”.

Cu copiii este nemaipoimenită relația, să vezi ce rapid spun dacă nu le place ceva.

Dar oamenii mari ce le zic? “Nu este frumos să zici așa”. Ce învață copilul? Că nu e frumos să spui adevărul, că nu e frumos să fii sincer.

  1. V-ați gândit vreodată să vă retrageți?

Da, chiar înainte să fiu numit director adjunct. Am vrut să ies din sistem, m-am gândit să mă duc către o agenție de finanțare a investițiilor rurale. Dar chiar atunci directoarea mi-a propus să am funcția de director adjunct și tot atunci am fost pentru o scurtă perioadă în Inspectoratul Județean Brașov. Dar mi-am dat seama că munca în inspectorat nu mi se potrivea, că locul meu era printre copii.

Iar un coleg din inspectorat mi-a spus atunci: “Mircea, dacă te intorci, te intorci la catedră profesor simplu. Și am spus: „La catedră, da. Simplu nu, pentru că un profesor nu e niciodată simplu”

M-am întors la catedră și directoarea a propus să mă întorc din nou ca director adjunct.

Până în urmă cu zece ani, din punct de vedere financiar, nu era deloc simplu să fii profesor. Ceea ce m-a făcut să am și alte joburi: am făcut taximetrie în timpul verii în anii 1993-1994, am fost instructor de judo-karate, sunt maseur atestat dinainte de Revoluție și am practic foarte puțin și această meserie tot în anii 90. De asemenea, în anul 2001 sau 2002 am cules mere în Italia la finalul vacanței de vară. În 20 de zile luam banii pe care îi luam ca profesor într-un an. După patru zile de cules mere am primit o ofertă de muncă definitivă acolo, dar nu mă vedeam făcând acest lucru.

De asemenea, la un moment dat am predat timp de trei ani într-o școală privată.

  1. Cum și când v-ați alăturat programului Școala din Valiză?

Eu mi-am dorit să le ofer copiilor posibilitatea să petreacă cât mai mult timp în școală ca să îi scot din mediul neprietenos în care se dezvoltă. Să îi țin la școală cu tot felul de activități care necesită resurse.

  1. În ce fel sunt diferite orele atunci când utilizați tabletele și platforma din program?

Folosind tehnologia vii mai aproape de copii pentru că lor le place să lucreze pe dispozitive, le place să acceseze informații care sunt prezentate colorat și care se succed repede. Ceea ce a făcut să condimenteze puțin ora.

Eu vreau să folosesc tabletele pentru a face orele mai actractive, iar activitățile să fie mai diverse pentru copii. Îmi creez lecții folosind ca bază cursurile, apoi creez teste. Uneori le fac în colaborare cu ei, plec de la anumite sugestii pe care le fac copiii.

Atunci când folosesc plartforma copiii sunt încântați pentru că au activități la care renunță la hartă, atlas, caiet și folosesc tabletele.

  1. Cum a fost când ați început sa folosiți platforma? Ce vi s-a părut mai dificil la început și ce v-a determinat sa continuați? Cât dura să creați o lecție?

Ca toate lucrurile care sunt la început este o parte bună și o parte care necesită îmbunătățiri. La început a fost mai dificil partea de încărcat și accesat materiale, conectarea dura mult, dar s-au rezolvat aceste probleme.

Prima dată când am creat o lecție a durat mult, dar acum este mult mai bine.

  1. Cum arată o oră ideală pentru dvs.?

Mi-aș dori ca lecțiile să fie cât mai mult în natură. Să am resurse să pot lua un microbuz, să duc elevii să le arăt elementele unui biotop, ale unui ecosistem, elementele unui râu, elementele unei văi. Și să nu fie prea multă birocrație. Să fac orientare cu ei în teren cu ajutorul unor parteneri.

De exemplu, la orele de Limba Română copiii au făcut o revistă a școlii pe care apoi au vândut-o pentru a face rost de bani pentru alte activități. Și-au pus în aplicare activitățile de comunicare orală, pentru ei a fost o experiență foarte frumoasă. Și, cu această ocazie, am observat că elevi care nu sunt foarte silitori la oră sunt foarte buni comunicatori, sunt abili, extraordinari negociatori. I-am propus colegei mele să le dea tuturor câte un 10 pentru aplicarea cunoștințelor de Limba și Literatura Română.

Astfel, la orele de geografie aș vrea să pot să ies cu copiii cât mai mult în lumea pentru care îî pregătim de fapt.

  1. Ce sfaturi le-ați da altor colegi profesori care folosesc instrumentele din program, dar și colegilor care nu sunt parte a programului?

I-aș sfatui să folosească platforma pentru că exercițiul îl face pe maestru. Pentru că apoi vor descoperi alte perspective și le va plăcea.

  1. Care este viziunea dvs. față de educație?

Aș vrea să se schimbe cadrul legislativ astfel încât să favorizeze educația, relația dintre școală și copii, părinți.  Cadrul legislativ să le permită managerilor să aibă prerogative astfel încât managerul când își asumă anumite obiective să aibă cum să le și îndeplinească.

  1. Ce le spuneți sau ce faceți pentru a-i motiva pe copii să învețe? Cât de deschiși sunt copiii cu care lucrați față de școală?

Foarte greu este cu copiii cu risc de abandon școlar pentru că modelul pe care îl oferim noi este în contradicție cu ceea ce ei experimentează acasă. Ce le zic este să nu își imagineze că mâine nu pot să fie și eu șomer. Dar atât timp cât ai niște abilități în unele domenii, ești mai ușor de angajat. Dacă ai un vocabular divers, te poți face mai ușor înțeles. Când ai dotări limitate, ai opțiuni limitate și nu poti avea pretenții pentru că nu ai multe de oferit.