Mihaela Roșu, profesoară de Limba și Literatura Română: A fi profesor la sat înseamnă să treci dincolo de zidurile clasei. Trebuie să înțelegi de ce un elev își depășește limitele și devine cel mai bun și altul abia reușește să fie prezent la ore

Mihaela Roșu, Profesoară De Limba Și Literatura Română: A Fi Profesor La Sat Înseamnă Să Treci Dincolo De Zidurile Clasei. Trebuie Să Înțelegi De Ce Un Elev Își Depășește Limitele Și Devine Cel Mai Bun Și Altul Abia Reușește Să Fie Prezent La Ore
28.02.2022

Mihaela Roșu este profesoară de Limba și Literatura Română de 13 ani la Școala Profesională Gropnița din județul Iași. Chiar dacă știe că sistemul de educație din România este foarte departe de perfecțiune și-a urmat mereu visul de a fi profesor. Doamna profesoară crede ca a fi cadru didactic la sat vine cu încercarea de a înțelege de ce un elev își depășește limitele și devine cel mai bun și altul abia reușește să fie prezent la ore. 

  1. Când si cum v-ați început cariera de cadru didactic? Predați în mai multe școli? Dacă da, care este numele lor?

Mi-am început cariera didactică în anul 2008, când, imediat după ce am absolvit Facultatea de Litere, specializarea Română-Engleză, m-am înscris la examenul de titularizare pentru a obține un post în învățământ.

Dorința puternică de a ajunge în clasă ca profesor și de a ajuta copiii să devină mai buni la limba și literatura română m-a motivat să nu țin cont de minusurile sistemului de învățământ. Țelul meu dintotdeauna a fost să fiu profesor.

   2.  Care sunt cele mai mari bucurii pe care le aveți ca profesor în mediul rural?

Predau la toate clasele de gimnaziu și la cele de învățământ profesional aflate în unitatea de învățământ de la centru și marea satisfacție profesională a mea este anual, în luna iunie, când văd că elevii claselor a VIII-a obțin rezultate bune la Evaluarea Națională și disciplina pe care o predau este salvatoare și pentru cei care nu și-au dat prea mult interesul în cei patru ani de gimnaziu.

  1. Care sunt cele mai mari provocări și chiar frustrări pe care le aveți ca profesor în mediul rural? Puteți să oferiți un exemplu concret?                                                                                   

Consider că a fi profesor la sate înseamnă a trece dincolo de zidurile clasei, a reuși să pătrundem în microuniversul fiecărui copil pentru a găsi răspunsurile potrivite cu privire la de ce un elev își depășește limitele și devine cel mai bun și un altul abia reușește să fie prezent la toate orele de curs. Firește, un factor demn de luat în seamă este familia și susținerea oferită de aceasta, dar școala și implicarea profesorilor este decisivă pentru că găsește soluții pentru ancorarea copiilor în mediul școlar.

  1. Puteți să ne spuneți un lucru pe care l-ați învățat de la copiii cu care ați lucrat de-a lungul anilor?

Pornind de la citatul ” Profesorul adevărat este acela care poate și știe să învețe de la elevii săi”, pot afirma că, zi de zi, învăț că diversificarea metodelor de predare-învățare-evaluare este o necesitate pentru elevi, schimbarea generației de elevi înseamnă și modificarea strategiilor didactice. Mai mult, dezvoltarea competențelor digitale la elevi este ca o „carte de identitate” a lor în contextul actual al tehnologizării. Nevoile sunt multiple, iar dorința lor este ca noi, la școală, să fim acele modele de care au atât de multă nevoie în viață.

  1. Când v-ați alăturat programului „Școala din valiză”?

Am luat contact cu programul „Școala din valiză” în vara anului 2020, când am răspuns afirmativ propunerii de a fi membră a echipei de implementare a acestuia în școala noastră.

Îmi place mult platforma „Școala din valiză”, pentru că,  pe de o parte, a  contribuit la dezvoltarea competențelor digitale și, pe de alta, o lecție proiectată pe platformă include conținut digital diversificat, fiind benefică astfel pentru toți elevii, indiferent ce stil de învățare au ei: auditiv, vizual, tactil sau kinestezic.

  1. Ce vă zic copiii atunci când lucrați cu ei pe tablete? Ați observat progese privind performanța lor sau legat de interesul lor față de școală atunci când folosesc tabletele?

Pentru elevi este o mare bucurie faptul că se pot folosi de tablete la ore. Unii dintre ei, deloc puțini la număr, au învățat pentru prima dată cum se folosește aceasta datorită valizei ce e purtată din clasă în clasă. Entuziasmul de pe chipul copiilor este incomensurabil și devine impuls pentru noi, cadrele didactice, de a nu ne opri deloc din a îmbogăți materialele din biblioteca digitală.

Copiii sunt deschiși la nou, mai ales când vine vorba de gadgeturi, și receptivitatea lor se traduce prin performanță școlară sporită. De cele mai multe ori, ei percep tehnologia ca instrument de joacă, dar pe platforma Școala din valiză a te juca înseamnă a învăța, a descoperi ceva nou, a rezolva un test prin câteva click-uri și a primi feedback rapid de la profesor.

  1. Cum a fost când ați început să folosiți platforma? Ce vi s-a părut mai dificil la început și ce v-a determinat să continuați? Cât dura să creați o lecție?

Utilizarea platformei a fost o mare provocare pentru mine, mai ales că a trebuit să învăț repede pașii de a crea o lecție pentru a organiza sesiuni de instruire și cu ceilalți profesori ai școlii.

Platforma este bine gândită și e utilă nouă tuturor, deoarece e un mediu compact de stocare a materialelor. Nimic nu se pierde, totul poate fi îmbunătățit accesând-o!

Singurul dezavantaj ar fi imposibilitatea organizării lecțiilor în sistem de videoconferință pentru perioadele inerente de ore on-line în cadrul acestei pandemii.

  1. Care este viziunea dvs. față de educație?

Sunt de părere că educația reprezintă pilonul dezvoltării armonioase a elevilor. Contactul cu instrumentele digitale grație proiectului Școala din valiză favorizează șanse egale de acces pentru toți elevii din mediul rural spre atingerea potențialului lor maxim, indiferent de statutul socioeconomic, de aptitudini sau caracteristici.