Cine este Narcisa Covaci, învățătoarea care predă copiilor care nu au fost niciodată la grădiniță, locuiesc în centre de plasament sau provin din familii în care părinții au doar patru clase

Cine Este Narcisa Covaci, Învățătoarea Care Predă Copiilor Care Nu Au Fost Niciodată La Grădiniță, Locuiesc În Centre De Plasament Sau Provin Din Familii În Care Părinții Au Doar Patru Clase
14.10.2021

Printre cele mai mari bucurii ale ei sunt atunci când reușește să aducă la școală copii care nu au fost deloc la grădiniță sau când reușește să integreze elevi repetenți ori cu risc de repetenție. De altfel, dintre cei 17 elevi pe care îi are la clasa a IV-a, 13 nu au fost niciodată la grădiniță, iar trei locuiesc în centre de plasament. Află povestea Narcisei Covaci, director adjunct și învățătoare în cadrul Școlii Profesionale „Gheorghe Șincai”din comuna Râciu (județul Mureș), un cadru didactic cu 35 de ani de experiență.

  1. Când și cum v-ați început cariera de cadru didactic? Predați în mai multe școli? Dacă da, care este numele lor?

În toamna anului 1986 am trecut de cealaltă parte a catedrei. Abia împlinisem 18 ani și le predam elevilor din clasa a IX-a, la o școală din mediul rural unde pe mulți dintre ei îi cunoșteam din copilărie. A fost o experiență inedită, frumoasă, am învățat învățându-i pe elevi. Am lucrat apoi ca educatoare, învățătoare la clase simultane în școli din sate situate la 5 km sau mai mult față de domiciliul meu, distanțe pe care le-am parcurs pe jos de cele mai multe ori.  Printre drumuri și școli, călită suficient și cu ceva bagaj de experiență didactică, am ales ciclul de învățământ care am simțit că mi se potrivește, m-am calificat ca învățătoare. Profesez și acum, în aceeași unitate școlară în ale cărei structuri mi-am început activitatea: Școala Profesională ,,Gheorghe Șincai” Râciu, județul Mureș.

  1. Ce v-a atras către această profesie? Ce vă doreați să deveniți când erați copil?

Cred că m-am născut cu această profesie în sânge. Părinții mei au fost profesori, iar eu am crescut printre băncile școlii și printre vrafuri de cărți. La șase ani eram convinsă că, dacă țin în brațe o carte, pot atinge cerul. Dintotdeauna mi-am dorit să devin cadru didactic.

  1. Cu câți copii interacționați și între ce vârste sunt aceștia?

În clasa mea – clasa a IV-a – sunt 17 elevi a căror vârstă este de 10 ani.  Fiindcă pentru o perioadă lungă am fost consilierul educativ al școlii, am participat la numeroase activități educative școlare și extrașcolare, am interacționat cu mulți elevi din clase diferite, probabil cam 150 de copii între 6 si 16 ani, iar, din acest an școlar, deoarece am funcția de director adjunct, vizitez mai mult și grădinițele. Pe mulți copii îi cunosc prntru că locuiesc în aceeași localitate în care se află și școala unde lucrez.

  1. Care sunt cele mai mari bucurii pe care le aveți ca profesor în mediul rural?

Atunci când reușesc să aduc zilnic la școală copiii care nu au fost deloc la grădiniță, când un elev cu probleme de învățare reușește să citească sau când integrez în colectivul clasei un elev rămas repetent, sunt mai mult decât bucuroasă.

  1. Puteți să ne descrieți un anumit moment care v-a bucurat foarte mult în cariera dvs de cadru didactic?

Momente frumoase apar în fiecare zi de școală și peste ani când unii dintre foștii elevi sunt absolvenți de liceu sau de facultate. Cel mai frumos moment, un moment special de mare bucurie, a fost când am vizionat videoclipul ,”School in a Box in Râciu” realizat în urma uneia dintre lecțiile în care am utilizat platforma și resursele ,,Școlii din Valiză”. Videoclipul încununează munca mea de patru ani cu o clasă dificilă din multe puncte de vedere. În spatele fețelor zâmbitoare și a ochilor strălucitori ai elevilor  mei sunt eforturile de a aduce în bănci copii care nu au fost deloc la grădiniță (din 17 elevi doar 4 au frecventat grădinița), apoi acomodarea lor cu mediul școlar, dezvoltarea abilităților și competențelor necesare adaptării la cerințele programei școlare. Copiii provin din medii diferite, 12 sunt romi, trei dintre ei cresc la casa de copii, alții vin din familii destrămate sau cu părinți care au cel mult patru clase. Efortul a fost și al copiilor și al părinților atât cât au putut să se implice. În concluzie, cum să nu fiu deosebit de emoționată, fericită și să mă simt împlinită la vizionarea videoclipului văzând chipurile lor luminoase și dezinvoltura lor în fața camerei de fimat?!

  1. Care sunt cele mai mari provocări și chiar frustrări pe care le aveți ca profesor în mediul rural? Puteți să oferiți un exemplu concret?

Provocările și frustrările apar din cauza faptului că mulți părinți nu conștientizează importanța educației pentru copii prin frecventarea cu regularitate a cursurilor. De exemplu, mama unui elev este excesiv de grijulie. Ea consideră că orele de sport îl îmbolnăvesc pe copil, transpiră, răcește, face febră musculară etc. În zilele când are ore de educație fizică, elevul acesta lipsește de la școală. Pierde mult la toate materiile, mama nu știe să îl ajute. Copilul are potențial, ar putea fi printre elevii cu rezultate bune din clasă.

  1. Puteți să ne spuneți un lucru pe care l-ați învățat de la copiii cu care ați lucrat de-a lungul anilor?

Am constatat că procesul de învățare se derulează cu succes doar colaborând permanent cu elevii, pliindu-mă mereu nevoilor și stărilor emoționale ale copiilor. Am învățat să privesc lumea și prin ochi de copil – e minunată!

  1. Au fost perioade în care ați fost tentată să va retrageți din această profesie pentru alte domenii?

Nu. Niciodată!

  1. Când ați început să lucrați în programul „Școala din valiză” și ce v-a determinat să vă implicați?

Am început în toamna anului 2020. Am fost curioasă, interesată să experimentez lucrul pe o platformă nouă și dornică de a provoca elevii prin utilizarea unor instrumente noi de învățare.

     10. În ce fel sunt diferite orele atunci când folosiți tabletele și platforma din program?

Orele sunt mai dinamice și cu o mai mare densitate în privința conținutului informațional, mai atractive și mai plăcute pentru copii.

       11. Cum a fost când ați început să folosiți platforma? Ce vi s-a părut mai dificil la început și ce v-a determinat să continuați? Cât dura să creați o lecție?

Pentru primele lecții am avut nevoie de câteva ore bune. Nu pot spune că este dificil pe platformă, doar că durează puțin până se realizează familiarizarea cu structura acesteia. Accesarea cu succes constă în a exersa. După mai multe lecții create, totul se simplifică, fiind din ce în ce mai ușoară și mai rapidă crearea unor activități de învățare complexe.

       12. De unde vă inspirați pentru a crea conținut în platformă? Ce resurse folosiți?

Conținuturile lecțiilor le creez din imaginație conform continuturilor programei școlare, le completez cu materiale din diferite surse: Learningapps, MozaWeb, YouTube și altele. Fiecare lecție conține un test pentru că elevii mei adoră testele de pe ,,Școala din valiză”.

       13. Cum v-ați dori să fie lecțiile? Este ceva ce v-ați dorit să creați până acum și nu ați reușit?

Nu pot spune că am dorit să creez ceva și nu am reușit. Poate ar fi mai ușor pentru copii dacă ar putea accesa direct imaginile și prezentările PPT, fără descărcarea prealabilă pe tabletă.

      14. Ce vă zic copiii atunci când lucrați cu ei pe tablete? Ați observat vreun progres în performanța lor sau legat de interesul lor față de școală atunci când folosesc tabletele?

Copiii ar lucra la fiecare oră pe tablete! Citesc mai repede cerințele exercițiilor de pe tabletă decât din manual pentru că sunt foarte curioși ce vor descoperi: filmulețe, teste, jocuri didactice, animații etc. Fixarea cunoștințelor este mai eficientă prin utilizarea tabletelor.

     15.Ce sfaturi le-ați da altor colegi profesori care folosesc instrumentele din program, dar și colegilor care nu sunt parte a programului?

Să perseverze în crearea unor lecții atractive adaptate specificului claselor la care predau

   16. Care este viziunea dvs. față de educație?

Consider că educația ar trebui să treacă prin inimă inainte de a ajunge în minte.

    17. Ce spuneți sau ce faceți pentru a-i motiva pe copii să învețe? Cât de deschiși sunt copiii cu care lucrați față de școală?

Fac tot posibilul să-i motivez pe copii să învețe prin metode și mijloace cât mai diversificate de învățare, să le trezesc interesul și curiozitatea, să facilitez experiențe prin care elevii să descopere și să asimileze cunoștințe noi.

Copiii sunt foarte deschiși față de școală, dornici să exploreze orizonturi noi. Probabil este o trăsătură specifică elevilor din ciclul primar. Se pare că mulți elevi se indepărtează încet de școală pe măsură ce cresc. Cred că deschiderea copiilor față de școală este direct proporțională  cu deschiderea profesorilor față de elevi și față de școală.